Nu e nicio poveste faptul ca internetul creaza dependenta. Nu e nicio poveste ca totul in ziua de azi s-a schimbat dramatic chiar si fata de cum era acum 10 ani de zile. Incerci sa faci ceva, sa te apuci de o treaba si nu o faci. Trebuie sa verifici non-stop e-mail-ul, facebook-ul, tweeter-ul, mess-ul, youtube-ul etc. Crezi ca te alegi cu informatii, ca esti la curent cu tot ceea ce se intampla acum in lume, cand de fapt nu esti, pentru ca in felul asta de fapt nu esti in lume. Esti doar acasa, sunt unde naiba esti, in fata unui laptop amarat pentru care la un moment dat ai strans niste bani amarati. Si probabil ca te alegi cu informatii, ca doar ceva ceva tot o sa citesti acolo, nu e ca si cum nu ai vedea nimic, doar ca cica, citisem la un moment dat ca suma de informatii pe care un om o poate cumula este intr-un fel limitata, cu alte cuvinte ai grija cu ce iti umpli capul. Nu stiu daca e adevarata sau nu, am observat insa un dezinteres grav atunci cand vine vorba de invatat lucruri noi. Timpul e un inamic mult prea inofensiv in calea noastra. Problema cu toata treaba asta cu internetul e ca in “Romanul Adolescentului Miop” daca nu ma insel, atunci cand tipul ala tot vroia sa invete si se apuca mereu de alte si alte treburi. Fara internet sursa chestiilor care te distrag scade semnificativ. Ramane totusi telefonul si televizorul. Eu personal la televizor am renuntat. L-am vandut si am scapat de el, l-am pastrat pe ala din sufragerie, dar acolo nu e decizia mea. Pe de alta parte, in aceasi masura in care internetul te distrage si iti freaca creierii si iti creaza depedenta de tre’ sa mergi la psiholog ca sa te tratezi, tot el este cel care iti ofera informatia, te tine in viata alaturi de ceilalti oameni. Nu poti sa negi ca nu iti place sa fi in legatura cu ala sau cu alalalt si cel mai mult cu alea pe care speri ca o sa le treci. Iti ofera o stare de stare de control, ai impresia ca esti acolo si ca daca se intampla ceva, tu o sa fi primul care afla. Stiu, e naspa sa fi ultimul care afla, sa auzi 10 povesti despre o intamplare, una mai inflorita ca cealalta si sa nu stii care varianta s-o crezi.
Prima oara cand am intrat pe net s-a intamplat acum ….6 ani cred, daca imi aduc bine aminte, nu mai stiu exact, e posibil sa fi avut vreo 15 ani pe atunci. Atunci cand mi-am pus net acasa adica. A fost ca un vis devenit realitate, eram in sfarsit in legatura cu ceilalti colegi si prieteni, ne puteam auzi si cand afara ploua sau cand nu aveam credit pe telefon. Tare, nu? Distanta de la realitate la fictiune a fost una semnificativa, adica sigur, au fost cateva zile in care am stat de vorba cu colegii, dar cat timp sa continui sa vorbesti in continuu cu cineva? Nu cred ca s-au stricat prietenii, dar la felul in care ramaneam in lipsa de subiecte cine stie ce putea aparea. Ca sa dau un exemplu de cat de stricata ajunsese uneori treaba, ma aflam la un moment dat in situatia de a face un concurs de insulte cu o tipa, ceva gen..”yo mamma” romanesc. Nu cred ca ar fi castigat vreunul din noi vreun concurs de creatie cu asta, pot totusi sa zic ca a fost distractiv. Eu cand i-am convins pe ai mei sa imi cumpere calc le-am zis de scoala, la fel si cu internetul, il vroiam pentru scoala. “O sa am nevoie de el pentru scoala, vreau sa invat sa programez, sa desenez pe calculator” si asa mai departe. Nu stiu cat de mult mi-am dorit eu sa programez si sa desenez pe calculator. Poate mi-ar placea dar nu o sa bag mana in foc pentru ca la fel am zis si cu facultatea si sac, mi-am luat teapa. Oricum, revenind pe subiect, dupa cele cateva zile de stat in fata monitorului si holbat ochii la bucata aia de yahoo, mi-am dat seama ca este nevoie de altceva. Si asa mi-am facut cont pe hi5. Am inceput sa iau id-uri de la diverse sa stau de vorba cu ele, sa fiu entuziast si dupa aia sa imi piara cheful de nenumarate ori. Ba chiar am ajuns asa sa o am o relatie de destul de lunga durata. Internetul…Da, si pe atunci daca stau bine sa ma gandesc nu era chiar atat de in regula sa auda cand te intreba cineva “cum v-ati cunoscut?”si tu sa ii zici sec “pe net”. Verifica acum aceasi treaba “am agatat-o pe facebook frate…”. Si uite asa. Referatele pentru scoala nu prea si-au facut treaba pentru ca era destul de usor sa iti dai seama cand un referat era luat de pe net. Era clar ca alea nu erau texte pentru copii de clasa a 10a. Invinuiesc totusi profii care au inchis ochii la treburile astea. Nu a incurajat decat trisatul. Sa zicem insa ca am reusit sa ma documentez in alte teme pe care le consideram importante si sa imi fac lectiile dupa ideile preluate de acolo.
Ce mi se pare interesant este felul in care percep cei nascuti acum toata treaba asta, care se nasc cum s-ar zice “cu internetu-n brate”. Noi, desi nu stiu cat de in masura ma simt sa zic “noi”, simtim oarecum diferentele cu net/fara net. Adica am avut marea majoritate activitati interesante de-a lungul copilariei, ba chiar am creat si un curent cu toata treaba asta “ai copilarit in anii ’90 daca…”. Sunt curios ce fel de schimbari o sa apara intre timp si cum o sa ne afecteze vietile. Sociologii deja studiaza fenomenul facebook, ba chiar au aparut mai multe documentare pe tema asta in care erau prezentate cazuri grave din Europa in care diversi adolescenti erau grav afectati de virusul “social media”. E clar ca in momentul de fata s-a intamplat o chestie care nu va disparea, ca se va numi in continuare facebook, cel mai putin conteaza, un nou fenomen a fost creat, vor aparea probabil si ciupercile imediat. Mai devreme insa am fost la dentist. Pe scaun stateam si ma gandeam, cum o sa apara fenomenul asta in medicina? deja am vazut reclame la medicamente, dar ce vreau sa zic e altceva. O sa apara doctorii cu tabletele dupa ei eventual sa isi ceara scuze ca au de comentat un status? Sau cine stie in salile de operatie? Sincer, am oarecare temeri, dar…sper ca temerile mele sa fie nefondate si sa se manifeste totul asa cum s-a intamplat si cu celalalte lucruri inventate de-a lungul timpului, un pic de sovaiala la inceput si apoi usor usor totul devine normal.
Probabil ca tot ceea ce am scris pana acum nu se incheie in niciun fel. Si nu o sa se incheie pentru ca am descoperit ca cel mai mare talent al meu este sa despre nimic intr-un fel care incanta omul. Cu alte cuvinte, stati putin in preajma mea pentru ca apoi e cel mai probabil ca o sa va plictisesc si va trebui sa muncesc mai mult ca sa va atrag iar atentia.
Like this:
Be the first to like this post.
